Clasificarea foneticii

Clasificarea foneticii

Există diferite ramuri ale foneticii în funcţie de care anume caracteristici ale sunetelor sînt luate ca obiect de studiu:

- Fonetica generală studiază sunetele vorbirii indiferent de limba în care se folosesc;
- Fonetica descriptivă analizează şi clasifică sunetele unei limbi, la un anumit moment în evoluţia acesteia;
- Fonetica istorică studiază evoluţia în timp a sunetelor unei limbi, stabilind legile după care se schimbă aceste sunete;
- Fonetica experimentală studiază sunetele prin mijloace tehnice de analiză;
- Fonetica sintactică studiază dependenţa pronunţiei unui cuvînt de cuvintele învecinate;
- Fonetica sintetică se ocupă cu generarea artificială a sunetelor prin simulare în sintetizatoare de vorbire;
- Fonetica funcţională, numită şi fonologie, studiază sunetele unei limbi din punctul de vedere al funcţiei pe care acestea le au în determinarea sensului sau categoriei gramaticale a cuvintelor.

O altă clasificare se referă la diferitele segmente din lanţul de fenomene fizice şi psihice de la articularea sunetelor pînă la percepţia lor:

- Fonetica articulatorie se ocupă cu modul de producere a sunetelor de către organul vorbirii; ea are în vedere poziţia şi mişcarea buzelor, limbii, maxilarului, căii vocale, etc;
- Fonetica acustică se ocupă de propagarea sunetelor ca unde sonore pînă la recepţia lor de către urechea internă;
- Fonetica auditivă studiază procesele neuronale din creier prin care sunetele receptate de urechea internă ajung în final să fie înţelese.