Greseli frecvente in Limba Romana
Această pagină tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Precizăm că NU avem autoritatea de a tranşa aceste probleme, dar putem băga mâna în foc că ceea ce scriem aici este corect.
Accesti acest link pentru a scrie si vorbi corect limba romana
Ce este alfabetul ?
Alfabetul limbii române
Alfabetul limbii române este totalitatea literelor folosite pentru scrierea limbii române.
Alfabetul limbii române este totalitatea literelor folosite pentru scrierea limbii române.
Originea dialectelor romane
Unitatea străromânei, atât cât a putut fi ea demonstrată de cercetătorii
problemei, decurge din unitatea latinei vulgare acceptată ca normă (Rosetti,
1964, I, p. 55), în general, si a latinei vulgare orientale din care s-a format
grupul de limbi romanice apenino-balcanic, în special (ibidem, p. 42-46).
Termenul de străromână, folosit de Sextil Puscariu (1940), se potriveste mai
bine decât termenii de română (primitivă) comună si de protoromână, pentru
motivele pe care le vom prezenta în acest capitol. Perioada acestei unităŃi,
acceptată în linii mari de majoritatea cercetătorilor, corespunde trecerii limbii
vorbite în această parte a Romaniei de la faza latină la faza neolatină. Pentru
română putem lua în consideraŃie ca perioadă de început izolarea latinei, prin
crearea cordonului slav, care a întrerupt legăturile dintre limba latină vorbită în
sud-estul Europei si latina din restul Romaniei, iar ca perioadă finală, secolele
al X-lea – al XI-lea, când, datorită numeroaselor cauze de natură
extralingvistică, legăturile dintre nordul si sudul Dunării încetează.
Această unitate tipologică a limbii latine vulgare adusă de colonisti în
întregul spaŃiu de etnogeneză românească a fost departe de a fi urmarea unei
unităŃi genealogice. Pe de o parte, latina vulgară era vorbită de colonisti cu
genealogii diverse, pe de altă parte, a fost însusită de băstinasi nord si sudOriginea
dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
208
dunăreni, a căror genealogie comună nu poate fi demonstrată. Limba acestor
băstinasi a tins spre o unificare tipologică, dar ca în oricare limbă vie procesul
de unificare a fost însoŃit de procesul de diversificare.
În acest fel, în unitatea străromână au apărut varietăŃi de limbă care au
condus la formarea grupurilor dialectale, la individualizarea cărora au
contribuit treptat numerosi factori lingvistici: grupări si regrupări de paradigme
nominale si verbale, crearea unui inventar fonetic si fonologic propriu,
influenŃele limbilor în contact, poate, dar greu de dovedit, substratul. Factorii
extralingvistici, asupra cărora nu vom insista în cazul de faŃă, au avut un rol
hotărâtor în destrămarea relativei unităŃi.
Dacă unitatea tipologică primară a fost acceptată, în principiu, de toŃi
cercetătorii, cu unele deosebiri pe care Al. Rosetti le explică prin faptul că
idiomurile înrudite iau din trunchiul comun tendinŃele, pe care apoi le dezvoltă
independent (Rosetti, 1964, IV, p. 132), părerile sunt foarte împărŃite atunci
când este abordată problema formării grupurilor dialectale.
Primele contribuŃii îi aparŃin lui Ovid Densusianu. Desi în ce priveste
cercetările asupra dialectelor românesti nu are la îndemână decât câteva studii
ale lui G.Weigand si Fr. Miklosich, Ovid Densusianu se ocupă de fiecare
dialect în parte, dovedind o intuiŃie extraordinară.
Privitor la dacoromână, el consideră că în acest dialect se delimitează
două arii: o arie cu labialele intacte, care conservă fidel fonetica latină, si o arie
cu labialele palatizate, care reprezintă un alt strat de limbă si este urmarea unui
val de macedoromâni care au trecut Dunărea în secolele al VI-lea si al VII-lea
(chiar si mai târziu), asezându-se peste băstinasi. Din fuziunea celor două
elemente au rezultat dacoromânii si dacoromâna. Punctul acesta de vedere a
fost apoi însusit de Mozes Gaster si de Lazăr Săineanu.
În ce priveste aromâna, O. Densusianu porneste de la ideea că zonele cel
mai intens populate cu aromâni sunt Epirul si Tesalia. Dacă aromânii s-ar fi
format acolo, ar fi însemnat să se găsească în limba lor cuvinte din greaca
veche, dar cele mai vechi cuvinte grecesti din limba română, în general, au
intrat direct în latina vulgară. Unele dintre ele sunt cunoscute si limbilor
romanice de centru si de vest. Adevăratul strat de cuvinte grecesti este recent,
căci aceste cuvinte nu prezintă legile fonetice care au acŃionat asupra cuvintelor
intrate direct în latina vulgară, ceea ce însemnă că ele au pătruns după asezarea
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
209
aromânilor în nordul Greciei si în Macedonia. O. Densusianu este primul
învăŃat român, care bazându-se pe informaŃiile istoricilor bizantini, preluate de
la el de ceilalŃi lingvisti români, afirmă că patria primitivă a aromânilor a fost
mult mai la nord-est, în apropierea Dunării si în contact direct cu dacoromânii.
Din această parte, aromânii au plecat spre periferia Peninsulei Balcanice,
începând cu secolul al VI-lea, odată cu venirea slavilor, punct de vedere care
nu poate fi acceptat, datorită fondului slav comun tuturor dialectelor românesti.
Discutând originea meglenoromânilor, O. Densusianu adoptă o poziŃie
originală, care n-a fost împărtăsită de nici un cercetător al problemei. El
consideră că meglenoromânii reprezintă o colonie veche dacoromână pe
teritoriul macedonean al Meglenului, fiind urmarea unei miscări opuse, de la
nord la sud. Coborârea lor a avut loc în secolele al X-lea, al XI-lea, căci în
graiul lor n-a pătruns nici un cuvânt maghiar. În Meglen, ei s-au amestecat cu
pecenegii, care s-au stabilit acolo în anul 1091, după ce au fost zdrobiŃi de
Alexis I Comnenul. Argumentul hotărâtor stă în numeroasele asemănări cu
dialectul dacoromân, toate inovaŃii, în comparaŃie cu asemănările pe care le
prezintă cu dialectul aromân, mai puŃine, toate fapte de conservatorism, care
puteau fi păstrate independent de fiecare dialect în parte. Abia târziu,
meglenoromâna a fost supusă unei influenŃe din ce în ce mai puternice din
partea aromânei care a dus la asimilarea meglenoromânilor de aromâni.
Referitor la istroromână, el susŃine că acest dialect nu este legat de latina
vorbită odinioară în DalmaŃia. Judecând după fenomenul rotacismului, care
afectează tot materialul latin si câteva cuvinte de origine veche bulgară,
strămosii istroromânilor sunt înrudiŃi cu moŃii dacoromâni, care cunosc
deopotrivă fenomenul rotacismului. Cuvintele de origine croată si venetă nu
prezintă rotacism. Prin păstrarea nealterată a labialelor urmate de iot,
istroromâna se dovedeste a fi aparŃinut în trecut domeniului dacoromân. Oricât
de nefondat pare de la început acest punct de vedere privitor la patria primitivă
a istroromânilor, el a fost acceptat, cu mici deosebiri, de Iosif Popovici, Al.
Rosetti si N. Drăganu.
ContradicŃiile si lacunele din concepŃia lui O. Densusianu sunt explicabile,
dacă Ńinem seama că cercetările în această direcŃie erau abia la început.
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
210
Un evident progres se constată, sub mai multe aspecte, în cercetările lui
Sextil Puscariu (1940, p. 244-256). Pentru el, patria primitivă a românilor a
cuprins un teritoriu întins la dreapta si la stânga Dunării.
Reconstituirea grupurilor de români, din perioada străromână, nu poate fi
făcută decât prin argumente lingvistice. Savantul clujean a delimitat un grup al
românilor sudici din care au derivat aromânii si meglenoromânii, punct de
vedere cu totul diferit de cel formulat de O. Densusianu. Vecinătatea acestora
în cadrul străromânei este asigurată de câteva particularităŃi fonetice comune:
redarea velarelor înainte de e si i prin Ń si dz (devenit z în meglenoromână); Ńer
„cer” si (d)zer „ger”; palatalizarea lui n înaintea desinenŃei i: bun’ „buni”,
(a)dun’ „aduni” si păstrarea lui n în (u)nă „o” si grăn (gron) „grîu”. Cei dintâi
care s-au desprins din unitate au fost aromânii, în timp ce meglenoromânii au
mai trăit în contact cu dacoromânii după exodul aromânilor, dezvoltând
împreună cu acestia unele inovaŃii de limbă. Altă ramură a străromânilor este
cea a românilor apuseni din nord-vestul Iugoslaviei, în vecinătatea
dacoromânilor, cu care făceau, în perioada străromână, un grup comun, pe
stânga si pe dreapta Dunării. Acestia prezintă numeroase inovaŃii comune de
grai care lipsesc din aromână si meglenoromână, printre care rotacismul lui n
intravocalic, evoluŃia lui n la o < lat una, fonetismul grâu (istr. grăv) < lat.
granum, si redarea velarelor înainte de e, i prin ĉ si ĝ (devenite, mai târziu, în
istroromână, Ń si z, independent de evoluŃia din aromână si meglenoromână).
Acest grup posedă câteva albanisme comune cu dialectul tosc al albanezei.
Înainte de asezarea ungurilor printre români, acest grup s-a scindat,
diferenŃiindu-se în grupul dacoromân si grupul istroromân. Scriind la câteva
decenii de cercetare foarte productivă în domeniul dialectelor românesti, Sextil
Puscariu a beneficiat de studiile profesorului său de la Leipzig, romanistul
german Gustav Weigand, care si-a consacrat o bună parte din viaŃă cercetării
vorbirii românilor din nordul si din sudul Dunării, dând la iveală monografii
valoroase pentru fiecare dialect în parte. Se cuvine să amintim aici faptul că
Emil Petrovici, elev al lui Sextil Puscariu, autorul, între altele, al părŃii a II-a a
ALR, unul dintre cei mai mari slavisti si dialectologi români, a adus o
corectură poziŃiei pe care Sextil Puscariu o atribuia „românilor vestici” în
perioada străromână. El observă că istroromâna, ca si celelalte dialecte
românesti, prezintă, în cuvintele din prima perioadă a influenŃei slave,
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
211
tratamentul lui *tj ca št si a lui *dj ca *žd etc., întocmai ca în bulgară si nu ca
în sârbo-croată, unde acestea au avut, de la început, alte reflexe. Aceasta
înseamnă că poziŃia „românilor vestici” trebuie asezată la est de izoglosa
respectivă, pe teritoriu de influenŃă bulgară, iar deplasarea strămosilor
istroromânilor dinspre nord-estul Peninsulei Balcanice spre nord-vest este mai
târzie. Marele merit al lui Emil Petrovici este că a aplicat metoda geografiei
lingvistice la spaŃiul străromân, ajungând la o concluzie interesantă si
convingătoare (Petrovici, 1960).
ContribuŃia cea mai mare a lui Sextil Puscariu rămâne însă încercarea de a
reconstitui înfăŃisarea străromânei, căreia îi dedică o lucrare, Zur
Rekonstruktion des Urrumänischen, în 1910, pe care a îmbunătăŃit-o, dându-i o
variantă franceză în 1937, si prima descriere monografică, stiinŃifică si
completă, a istroromânei.
„Românei comune”, sau „românei primitive comune”, îi acordă o mare
atenŃie Al. Rosetti, elev al lui O. Densusianu, care are meritul de a corecta
unele inexactităŃi din teoria formulată de marele său înaintas în L’Histoire de la
langue roumaine si de a da o succintă si metodică descriere a perioadei când
dialectele românesti se găseau împreună. El se foloseste de o bibliografie
bogată si valoroasă, printre care lucrările si monografiile asupra dialectelor
sud-dunărene ale lui Theodor Capidan, Tache Papahagi, Pericle Papahagi,
Sextil Puscariu.
Cel de al patrulea volum (1941) al Istoriei limbii române, concepută în
sase volume, este rezervat descrierii românei comune si poartă subtitlul
Româna comună (noi am folosit ed. a II-a, din 1966). Al. Rosetti consideră că
epoca comună se plasează între secolele al VI-lea si al VII-lea, pe de o parte, si
secolul al X-lea, pe de altă parte. Teritoriul pe care îl ocupa era format din
Moesia Superioară si Inferioară, Dacia si Panonia inferioară. „Unitatea”
românei comune a fost asigurată de necesitatea în care s-au găsit grupurile
sociale românesti de a comunica între ele, ceea ce înseamnă că aceste grupuri
aveau aceeasi limbă si aceeasi civilizaŃie. În cadrul românei comune, Al.
Rosetti delimitează două ramuri: o ramură dacoromână, din care s-a desprins
mai târziu istrăromâna, si o ramură aromână, din care s-a desprins mai târziu
meglenoromâna. ComparaŃia dintre cele două dialecte, dacoromân si aromân,
„relevă cercetătorului unitatea de odinioară a limbii primitive, din care s-au
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
212
diferenŃiat aceste două dialecte” (p. 27). Pe lângă unele asemănări care
pledează pentru unitatea românei comune, el constată unele deosebiri chiar în
timpul epocii de comunitate, care „probează că aromâna, cu începere de la un
moment dat, a stat izolată de dacoromână, ceea ce a permis menŃinerea si
dezvoltarea divergenŃelor amintite” (p.28). Discutând inovaŃiile celor două
dialecte, Al. Rosetti subliniază ideea că „dialectele derivate dintr-o limbă
comună iau cu sine din trunchiul comun tendinŃa de a inova în aceeasi direcŃie,
si grupurile odată separate dezvoltă inovaŃiile la fel” (p.32), pentru a combate
pe Sextil Puscariu, care a susŃinut (1940, p. 245 si urm.) că în perioada
comunităŃii apăruseră ca inovaŃii de arie, deci particularităŃi divergente,
tratamentul diferit al consoanelor c, g din latină urmate de e, i si i: dr. č, ğ,
arom. ts, dz si palatalizarea labialelor.
Expunându-si metoda întrebuinŃată în reconstituirea inovaŃiilor comune si
inovaŃiilor independente, Al. Rosetti precizează: „am reŃinut numai faptele care
au sanse de a se fi petrecut în perioada de comunitate a limbii române,
eliminând din prima parte a expunerii noastre inovaŃiile care s-au putut produce
în mod independent la sudul si la nordul Dunării, după despărŃirea grupurilor”
(p. 36). Credem că este suficient să amintim că D. Macrea a dovedit
convingător, folosindu-se, atât de datele cronologiei absolute, cât si de datele
cronologiei relative, pornind de la interpretarea diferitelor reflexe ale labialelor
„palatalizate”, că inovaŃia are o foarte mare vechime în timp, confirmând, în
felul acesta, punctul de vedere al lui Sextil Puscariu (Macrea, 1953, p. 94-101).
Nu ne putem declara de acord nici cu punctul de vedere că
meglonoromâna este o ramură a aromânei, iar istroromâna este o ramură a
dacoromânei. Chiar dacă în trecut acestea s-ar fi dezvoltat, până la un moment
dat, împreună cu cele două mari grupări dialectale, asa cum foarte bine a intuit
Sextil Puscariu, aducând si argumente, ele au prezentat încă de la început unele
particularităŃi proprii.
O contribuŃie importantă la elucidarea problemei formării dialectelor
românesti sud-dunărene, aromân si meglenoromân, a avut-o Th. Capidan,
cunoscător si cercetător al celor două dialecte. Lucrările lui sunt, pentru aceste
două domenii, capitale.
În ce priveste dialectul aromân, Th. Capidan are o părere controversată.
IniŃial, el a susŃinut că patria primitivă a aromânilor a fost mult mai la nord, în
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
213
apropierea Dunării, unde au trăit în contact cu dacoromânii. Pentru aceasta
pledează documentele istorice ale vremii (mărturiile lui Kekaumenos, secolul
al XI-lea), dezvoltarea cuvântului latin romanus cu accepŃiune etnică, precum
si numeroasele concordanŃe lingvistice cu celelalte dialecte românesti nord si
sud-dunărene. Totusi, el nu exclude autohtonia unor aromâni din Epir si din
Tesalia, deoarece unele toponime de aici au fost supuse legilor fonetice
dinaintea contactului cu slavii, cum ar fi Săruna < Salonic, Băiasa < Vavissa si
Lăsun < Elason, cu l intervocalic > r, v iniŃial b, v intervocalic vocalizat si
apoi dispărut, ó în poziŃie nazală > u etc., dar pentru un astfel de punct de
vedere îsi dă singur seama că nu are suficiente probe (1932, p. 23). Th.
Capidan combate chiar argumentele aduse de Tache Papahagi pentru
susŃinerea autohtoniei aromânilor din Pind si din sudul Albaniei. Bizuindu-se
însă prea mult pe numele de locuri citate mai sus pe care aromânii le-au putut
cunoaste într-o perioadă premergătoare asezării lor, în drumurile spre văratic în
munŃii Pindului, Th. Capidan renunŃă la îndoielile din lucrarea amintită,
susŃinând că „o parte din strămosii aromânilor continuă vechea romanitate
locală”, alimentată de aromânii coborâŃi de la Dunăre (Romanitatea balcanică,
Bucuresti, 1936 si Limbă si cultură, Bucuresti, 1943). Al. Rosetti a combătut
teza lui Th. Capidan cu argumentele pe care O. Densusianu (1961, I, p. 321) lea
folosit pentru a-si rezolva propria sa întrebare dacă poate sau nu fi vorba de
un strat de aromâni conservat în actuala lor patrie, înainte de coborârea
aromânilor din spaŃiul de etnogeneză.
Mult mai valoroasă este contribuŃia lui Th. Capidan la discutarea grupului
meglenoromân, căruia îi dedică o monografie, rămasă neegalată în literatura de
specialitate, Meglenoromânii, 3 volume, Bucuresti 1925, 1928, 1936. În
principiu el acceptă punctele cele mai importante ale lui Sextil Puscariu,
formulate încă în 1910 în Zur Rekonstruktion…, dar analiza este amplă si
edificatoare.
Th. Capidan comentează critic toate lucrările privitoare la grupul
meglenoromân ale lui C. Jireček, G. Weigand, Pericle Papahagi si Sextil
Puscariu. În ce priveste originea meglenoromânilor, el discută mai întâi opinia
lui G.Weigand, după care meglenoromânii sunt niste resturi româno-bulgare,
retrase în Meglen după destrămarea imperiului româno-bulgar, si apoi opinia
lui C.Jireček, după care acestia sunt urmasi ai unei cete de pecenegi colonizaŃi
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
214
în Meglen de împăratul bizantin Alexios Comnenul, după anul 1091,
romanizaŃi cu timpul, idee acceptată, în cele din urmă, de G. Weigand. Chiar si
O. Densusianu a crezut în fuziunea unui element nord-dunărean cu pecenegii,
cu precizarea că enclava dacoromână este anterioară asezării pecenegilor în
Meglen. łinând seama de toate ideile emise înaintea lui si comparând
dialectele românesti între ele, Th. Capidan arată că, pe lângă particularităŃile lui
proprii, dialectul meglenoromân prezintă 14 particularităŃi comune cu dialectul
dacoromân si 34 de particularităŃi comune cu dialectul aromân. Între acestea,
trei particularităŃi sunt decisive: 1.č, ğ devin Ń, dz (si apoi z în
meglenoromână); 2. alterarea labialelor (în dialectul meglenoromăn b + i
rămâne intact); 3. lipsa cuvintelor rotacizante si păstrarea lui n în ună, grânu,
frânu, brânu, toate acestea in elemente de origine latină, ceea ce pledează
pentru vechimea lor în limbă. În ambele dialecte lipseste aproximativ acelasi
strat de cuvinte comune cu albaneza (p. 59). După particularităŃile comune cu
dialectul aromân, numeroase si foarte importante, rezultă că meglenoromânii
au făcut parte în perioada străromână din aceeasi regiune din care au iesit si
aromânii. Ei sunt urmasii „românilor sudici” (ibidem), asa cum îi numise Sextil
Puscariu. Judecată după cele 14 particularităŃi proprii, străvechi, care îsi au
originea în perioada când ariile dialectale românesti se defineau, precum si
după unele dezvoltări comune meglenoromâne si dacoromâne, absente în
aromână, vorbirea meglenoromânilor nu este un subdialect al dialectului
aromân, ci un dialect de sine stătător. După asezarea meglenoromânilor în
Meglen, vorbirea lor s-a dezvoltat independent, căci contactul între cele două
grupuri de români n-a mai fost posibil. Nici chiar vorbirea aromânilor din
localitatea Livedz, fundată prin asezarea unei enclave de aromâni între
meglenoromâni, în urmă cu peste 100 de ani, n-a mai avut nici un efect asupra
evoluŃiei dialectului lor. În ce priveste perioada când dialectul meglenoromân
s-a desprins din străvechea unitate, Th. Capidan apreciază că aceasta a avut loc
mai târziu, prin secolele al XII-lea, sau chiar al XIII-lea, pentru că numai astfel
se pot explica inovaŃiile comune ale acestui dialect cu dialectul dacoromân si
istroromân (p. 62).
În drumul lor spre Meglen, meglenoromânii au poposit un timp în preajma
munŃilor Rodope, unde s-au lăsat influenŃaŃi de graiul bulgăresc din acea zonă,
de la care au împrumutat rostirea ca o a lui ă (â) nazalizat (p. 63-64). Cum însă
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
215
în graiurile bulgăresti rodopeze fenomenul este ulterior secolului al XII-lea,
amestecul dintre meglenoromâni si pecenegi, decimaŃi în anul 1091, este exclus
(p. 64-65).
Asemănările de structură, numeroase si importante, si deosebirile din ce în
ce mai puŃine, cu cât coborâm în timp, dintre dacoromână, aromână,
meglenoromână si istroromână, au generat întrebarea comentată mai sus dacă
aceste idiomuri sunt dialecte ale limbii române, definite într-o perioadă de
unitate cel puŃin relativă, sau dacă nu sunt chiar limbi romanice aparte
(Sismariev, 1952, p. 80-106). Mai aproape de zilele noastre, au apărut noi
studii de geografie lingvistică în care aceste idiomuri au fost numite dialecte
istorice, divergente, atipice etc. (Todoran, 1956). O română comună, ca unitate
genetică si de structură, într-o perioadă îndepărtată este greu de demonstrat,
dacă nu imposibil.
În concepŃia noastră, aceste vorbiri sunt stări ale limbii române, ca limbă
neolatină, formată la nordul si la sudul Dunării. Această limbă neolatină este
unitară tocmai prin zestrea ei latină, prin organizarea internă si prin continuarea
proprie a unor tendinŃe apărute într-o perioadă foarte timpurie. Această limbă
este altceva decât dalmata sau italiana, cu care prezintă unele asemănări, motiv
pentru care M. Bartoli le consideră ca aparŃinând grupului de limbi romanice
apenino-balcanic, dar si numeroase deosebiri. Unitatea acestor stări de limbă
română, pe care didactic le putem numi dialecte, trebuie cercetată în primul
rând în timp si apoi în spaŃiu, sau cel puŃin concomitent. Ca în toate
împrejurările când cercetăm datele lingvistice pentru a stabili varietăŃi
dialectale, trebuie să avem în minte că diversitatea spaŃială traduce de fapt o
diversitate temporală (Saussure, 1971, p. 271-272).
BIBLIOGRAFIE
Capidan, Th., 1932, Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, Bucuresti.
Kovačec A., 1971, Descrierea istroromânei actuale, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R..
Macrea, D., 1953, Probleme de fonetică, Bucuresti, Editura Academiei R.P.R., p. 94-101.
Petrovici, E., 1960, Problema românilor „apuseni”. In legătură cu toponimicul Pešter din sudvestul
Serbiei, în SCL, XI (1960), nr. 2, p. 195 s.u.
Puscariu S., 1940, Limba română. I. Privire generală.
Puscariu S., Bartoli, M., Belulovici, A., Byhan, A., 1906, 1926, 1929, Studii istroromâne, vol.
I-III, Bucuresti.
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
216
Rosetti, Al., 1964, Istoria limbii române, Bucuresti, Editura StiinŃifică, 1964, vol. I-IV.
Saussure, F. de, 1971, Cours de linguistique générale, Payot, Paris.
Sismariev, V.F., 1952, Romanskij jazyki jugovostočnoj Evropy i nacional’nyi Jazyk
Moldovskoj SSSR, în Voprosy jazykoznanija I, 1952, p. 80-106.
Todoran, R., 1956, Cu privire la repartiŃia graiurilor dacoromâne, în LR, V (1956), nr. 2, p.
38-50.
Ovidius University Annals of Philology Volume XIII, Number 207-216, 2002
ORIGINEA DIALECTELOR ROMÂNESTI ÎN CONCEPłIA
LINGVISTILOR ROMÂNI
Marin Petrisor
Universitatea Ovidius ConstanŃa
Die Herkunft der rumänischen Dialekte aus der Perspektive rumänischer Linguisten
Die Einigkeit des Ur-Rumänischen, soweit sie von Forschern bewiesen werden
konnte, leitet sich eigentlich aus der Einigkeit des als Norm akzeptierten vulgären Lateins ab.
Für die Einigkeit des Rumänischen wird von dem Latein der Apenninen- und Balkanregion im
Sud-Osten Europas ausgegangen. Die von den meisten Wissenschaftlern akzeptierte Periode
entspricht in groben Zügen dem Übergang vom Lateinischen zum Neu-Lateinischen in der
rumänischen gesprochenen Sprache. Die Anfänge des Rumänischen fallen zusammen mit der
Isolierung des Lateinischen durch die Entstehung des slawischen Korridors, der die
Entwicklung des gesprochenen Lateins im Süd-Osten Europas und dem Latein in Rumanien
aufgehalten hat. Die Endperiode kann auf das X. und XI Jahrhundert festgelegt werden, wenn
die Verhältnisse zwischen den Regionen nördlich und südlich der Donau wegen zahlreicher
auβerlinguistischen Ursachen unterbrochen wurden.
Unitatea străromânei, atât cât a putut fi ea demonstrată de cercetătorii
problemei, decurge din unitatea latinei vulgare acceptată ca normă (Rosetti,
1964, I, p. 55), în general, si a latinei vulgare orientale din care s-a format
grupul de limbi romanice apenino-balcanic, în special (ibidem, p. 42-46).
Termenul de străromână, folosit de Sextil Puscariu (1940), se potriveste mai
bine decât termenii de română (primitivă) comună si de protoromână, pentru
motivele pe care le vom prezenta în acest capitol. Perioada acestei unităŃi,
acceptată în linii mari de majoritatea cercetătorilor, corespunde trecerii limbii
vorbite în această parte a Romaniei de la faza latină la faza neolatină. Pentru
română putem lua în consideraŃie ca perioadă de început izolarea latinei, prin
crearea cordonului slav, care a întrerupt legăturile dintre limba latină vorbită în
sud-estul Europei si latina din restul Romaniei, iar ca perioadă finală, secolele
al X-lea – al XI-lea, când, datorită numeroaselor cauze de natură
extralingvistică, legăturile dintre nordul si sudul Dunării încetează.
Această unitate tipologică a limbii latine vulgare adusă de colonisti în
întregul spaŃiu de etnogeneză românească a fost departe de a fi urmarea unei
unităŃi genealogice. Pe de o parte, latina vulgară era vorbită de colonisti cu
genealogii diverse, pe de altă parte, a fost însusită de băstinasi nord si sudOriginea
dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
208
dunăreni, a căror genealogie comună nu poate fi demonstrată. Limba acestor
băstinasi a tins spre o unificare tipologică, dar ca în oricare limbă vie procesul
de unificare a fost însoŃit de procesul de diversificare.
În acest fel, în unitatea străromână au apărut varietăŃi de limbă care au
condus la formarea grupurilor dialectale, la individualizarea cărora au
contribuit treptat numerosi factori lingvistici: grupări si regrupări de paradigme
nominale si verbale, crearea unui inventar fonetic si fonologic propriu,
influenŃele limbilor în contact, poate, dar greu de dovedit, substratul. Factorii
extralingvistici, asupra cărora nu vom insista în cazul de faŃă, au avut un rol
hotărâtor în destrămarea relativei unităŃi.
Dacă unitatea tipologică primară a fost acceptată, în principiu, de toŃi
cercetătorii, cu unele deosebiri pe care Al. Rosetti le explică prin faptul că
idiomurile înrudite iau din trunchiul comun tendinŃele, pe care apoi le dezvoltă
independent (Rosetti, 1964, IV, p. 132), părerile sunt foarte împărŃite atunci
când este abordată problema formării grupurilor dialectale.
Primele contribuŃii îi aparŃin lui Ovid Densusianu. Desi în ce priveste
cercetările asupra dialectelor românesti nu are la îndemână decât câteva studii
ale lui G.Weigand si Fr. Miklosich, Ovid Densusianu se ocupă de fiecare
dialect în parte, dovedind o intuiŃie extraordinară.
Privitor la dacoromână, el consideră că în acest dialect se delimitează
două arii: o arie cu labialele intacte, care conservă fidel fonetica latină, si o arie
cu labialele palatizate, care reprezintă un alt strat de limbă si este urmarea unui
val de macedoromâni care au trecut Dunărea în secolele al VI-lea si al VII-lea
(chiar si mai târziu), asezându-se peste băstinasi. Din fuziunea celor două
elemente au rezultat dacoromânii si dacoromâna. Punctul acesta de vedere a
fost apoi însusit de Mozes Gaster si de Lazăr Săineanu.
În ce priveste aromâna, O. Densusianu porneste de la ideea că zonele cel
mai intens populate cu aromâni sunt Epirul si Tesalia. Dacă aromânii s-ar fi
format acolo, ar fi însemnat să se găsească în limba lor cuvinte din greaca
veche, dar cele mai vechi cuvinte grecesti din limba română, în general, au
intrat direct în latina vulgară. Unele dintre ele sunt cunoscute si limbilor
romanice de centru si de vest. Adevăratul strat de cuvinte grecesti este recent,
căci aceste cuvinte nu prezintă legile fonetice care au acŃionat asupra cuvintelor
intrate direct în latina vulgară, ceea ce însemnă că ele au pătruns după asezarea
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
209
aromânilor în nordul Greciei si în Macedonia. O. Densusianu este primul
învăŃat român, care bazându-se pe informaŃiile istoricilor bizantini, preluate de
la el de ceilalŃi lingvisti români, afirmă că patria primitivă a aromânilor a fost
mult mai la nord-est, în apropierea Dunării si în contact direct cu dacoromânii.
Din această parte, aromânii au plecat spre periferia Peninsulei Balcanice,
începând cu secolul al VI-lea, odată cu venirea slavilor, punct de vedere care
nu poate fi acceptat, datorită fondului slav comun tuturor dialectelor românesti.
Discutând originea meglenoromânilor, O. Densusianu adoptă o poziŃie
originală, care n-a fost împărtăsită de nici un cercetător al problemei. El
consideră că meglenoromânii reprezintă o colonie veche dacoromână pe
teritoriul macedonean al Meglenului, fiind urmarea unei miscări opuse, de la
nord la sud. Coborârea lor a avut loc în secolele al X-lea, al XI-lea, căci în
graiul lor n-a pătruns nici un cuvânt maghiar. În Meglen, ei s-au amestecat cu
pecenegii, care s-au stabilit acolo în anul 1091, după ce au fost zdrobiŃi de
Alexis I Comnenul. Argumentul hotărâtor stă în numeroasele asemănări cu
dialectul dacoromân, toate inovaŃii, în comparaŃie cu asemănările pe care le
prezintă cu dialectul aromân, mai puŃine, toate fapte de conservatorism, care
puteau fi păstrate independent de fiecare dialect în parte. Abia târziu,
meglenoromâna a fost supusă unei influenŃe din ce în ce mai puternice din
partea aromânei care a dus la asimilarea meglenoromânilor de aromâni.
Referitor la istroromână, el susŃine că acest dialect nu este legat de latina
vorbită odinioară în DalmaŃia. Judecând după fenomenul rotacismului, care
afectează tot materialul latin si câteva cuvinte de origine veche bulgară,
strămosii istroromânilor sunt înrudiŃi cu moŃii dacoromâni, care cunosc
deopotrivă fenomenul rotacismului. Cuvintele de origine croată si venetă nu
prezintă rotacism. Prin păstrarea nealterată a labialelor urmate de iot,
istroromâna se dovedeste a fi aparŃinut în trecut domeniului dacoromân. Oricât
de nefondat pare de la început acest punct de vedere privitor la patria primitivă
a istroromânilor, el a fost acceptat, cu mici deosebiri, de Iosif Popovici, Al.
Rosetti si N. Drăganu.
ContradicŃiile si lacunele din concepŃia lui O. Densusianu sunt explicabile,
dacă Ńinem seama că cercetările în această direcŃie erau abia la început.
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
210
Un evident progres se constată, sub mai multe aspecte, în cercetările lui
Sextil Puscariu (1940, p. 244-256). Pentru el, patria primitivă a românilor a
cuprins un teritoriu întins la dreapta si la stânga Dunării.
Reconstituirea grupurilor de români, din perioada străromână, nu poate fi
făcută decât prin argumente lingvistice. Savantul clujean a delimitat un grup al
românilor sudici din care au derivat aromânii si meglenoromânii, punct de
vedere cu totul diferit de cel formulat de O. Densusianu. Vecinătatea acestora
în cadrul străromânei este asigurată de câteva particularităŃi fonetice comune:
redarea velarelor înainte de e si i prin Ń si dz (devenit z în meglenoromână); Ńer
„cer” si (d)zer „ger”; palatalizarea lui n înaintea desinenŃei i: bun’ „buni”,
(a)dun’ „aduni” si păstrarea lui n în (u)nă „o” si grăn (gron) „grîu”. Cei dintâi
care s-au desprins din unitate au fost aromânii, în timp ce meglenoromânii au
mai trăit în contact cu dacoromânii după exodul aromânilor, dezvoltând
împreună cu acestia unele inovaŃii de limbă. Altă ramură a străromânilor este
cea a românilor apuseni din nord-vestul Iugoslaviei, în vecinătatea
dacoromânilor, cu care făceau, în perioada străromână, un grup comun, pe
stânga si pe dreapta Dunării. Acestia prezintă numeroase inovaŃii comune de
grai care lipsesc din aromână si meglenoromână, printre care rotacismul lui n
intravocalic, evoluŃia lui n la o < lat una, fonetismul grâu (istr. grăv) < lat.
granum, si redarea velarelor înainte de e, i prin ĉ si ĝ (devenite, mai târziu, în
istroromână, Ń si z, independent de evoluŃia din aromână si meglenoromână).
Acest grup posedă câteva albanisme comune cu dialectul tosc al albanezei.
Înainte de asezarea ungurilor printre români, acest grup s-a scindat,
diferenŃiindu-se în grupul dacoromân si grupul istroromân. Scriind la câteva
decenii de cercetare foarte productivă în domeniul dialectelor românesti, Sextil
Puscariu a beneficiat de studiile profesorului său de la Leipzig, romanistul
german Gustav Weigand, care si-a consacrat o bună parte din viaŃă cercetării
vorbirii românilor din nordul si din sudul Dunării, dând la iveală monografii
valoroase pentru fiecare dialect în parte. Se cuvine să amintim aici faptul că
Emil Petrovici, elev al lui Sextil Puscariu, autorul, între altele, al părŃii a II-a a
ALR, unul dintre cei mai mari slavisti si dialectologi români, a adus o
corectură poziŃiei pe care Sextil Puscariu o atribuia „românilor vestici” în
perioada străromână. El observă că istroromâna, ca si celelalte dialecte
românesti, prezintă, în cuvintele din prima perioadă a influenŃei slave,
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
211
tratamentul lui *tj ca št si a lui *dj ca *žd etc., întocmai ca în bulgară si nu ca
în sârbo-croată, unde acestea au avut, de la început, alte reflexe. Aceasta
înseamnă că poziŃia „românilor vestici” trebuie asezată la est de izoglosa
respectivă, pe teritoriu de influenŃă bulgară, iar deplasarea strămosilor
istroromânilor dinspre nord-estul Peninsulei Balcanice spre nord-vest este mai
târzie. Marele merit al lui Emil Petrovici este că a aplicat metoda geografiei
lingvistice la spaŃiul străromân, ajungând la o concluzie interesantă si
convingătoare (Petrovici, 1960).
ContribuŃia cea mai mare a lui Sextil Puscariu rămâne însă încercarea de a
reconstitui înfăŃisarea străromânei, căreia îi dedică o lucrare, Zur
Rekonstruktion des Urrumänischen, în 1910, pe care a îmbunătăŃit-o, dându-i o
variantă franceză în 1937, si prima descriere monografică, stiinŃifică si
completă, a istroromânei.
„Românei comune”, sau „românei primitive comune”, îi acordă o mare
atenŃie Al. Rosetti, elev al lui O. Densusianu, care are meritul de a corecta
unele inexactităŃi din teoria formulată de marele său înaintas în L’Histoire de la
langue roumaine si de a da o succintă si metodică descriere a perioadei când
dialectele românesti se găseau împreună. El se foloseste de o bibliografie
bogată si valoroasă, printre care lucrările si monografiile asupra dialectelor
sud-dunărene ale lui Theodor Capidan, Tache Papahagi, Pericle Papahagi,
Sextil Puscariu.
Cel de al patrulea volum (1941) al Istoriei limbii române, concepută în
sase volume, este rezervat descrierii românei comune si poartă subtitlul
Româna comună (noi am folosit ed. a II-a, din 1966). Al. Rosetti consideră că
epoca comună se plasează între secolele al VI-lea si al VII-lea, pe de o parte, si
secolul al X-lea, pe de altă parte. Teritoriul pe care îl ocupa era format din
Moesia Superioară si Inferioară, Dacia si Panonia inferioară. „Unitatea”
românei comune a fost asigurată de necesitatea în care s-au găsit grupurile
sociale românesti de a comunica între ele, ceea ce înseamnă că aceste grupuri
aveau aceeasi limbă si aceeasi civilizaŃie. În cadrul românei comune, Al.
Rosetti delimitează două ramuri: o ramură dacoromână, din care s-a desprins
mai târziu istrăromâna, si o ramură aromână, din care s-a desprins mai târziu
meglenoromâna. ComparaŃia dintre cele două dialecte, dacoromân si aromân,
„relevă cercetătorului unitatea de odinioară a limbii primitive, din care s-au
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
212
diferenŃiat aceste două dialecte” (p. 27). Pe lângă unele asemănări care
pledează pentru unitatea românei comune, el constată unele deosebiri chiar în
timpul epocii de comunitate, care „probează că aromâna, cu începere de la un
moment dat, a stat izolată de dacoromână, ceea ce a permis menŃinerea si
dezvoltarea divergenŃelor amintite” (p.28). Discutând inovaŃiile celor două
dialecte, Al. Rosetti subliniază ideea că „dialectele derivate dintr-o limbă
comună iau cu sine din trunchiul comun tendinŃa de a inova în aceeasi direcŃie,
si grupurile odată separate dezvoltă inovaŃiile la fel” (p.32), pentru a combate
pe Sextil Puscariu, care a susŃinut (1940, p. 245 si urm.) că în perioada
comunităŃii apăruseră ca inovaŃii de arie, deci particularităŃi divergente,
tratamentul diferit al consoanelor c, g din latină urmate de e, i si i: dr. č, ğ,
arom. ts, dz si palatalizarea labialelor.
Expunându-si metoda întrebuinŃată în reconstituirea inovaŃiilor comune si
inovaŃiilor independente, Al. Rosetti precizează: „am reŃinut numai faptele care
au sanse de a se fi petrecut în perioada de comunitate a limbii române,
eliminând din prima parte a expunerii noastre inovaŃiile care s-au putut produce
în mod independent la sudul si la nordul Dunării, după despărŃirea grupurilor”
(p. 36). Credem că este suficient să amintim că D. Macrea a dovedit
convingător, folosindu-se, atât de datele cronologiei absolute, cât si de datele
cronologiei relative, pornind de la interpretarea diferitelor reflexe ale labialelor
„palatalizate”, că inovaŃia are o foarte mare vechime în timp, confirmând, în
felul acesta, punctul de vedere al lui Sextil Puscariu (Macrea, 1953, p. 94-101).
Nu ne putem declara de acord nici cu punctul de vedere că
meglonoromâna este o ramură a aromânei, iar istroromâna este o ramură a
dacoromânei. Chiar dacă în trecut acestea s-ar fi dezvoltat, până la un moment
dat, împreună cu cele două mari grupări dialectale, asa cum foarte bine a intuit
Sextil Puscariu, aducând si argumente, ele au prezentat încă de la început unele
particularităŃi proprii.
O contribuŃie importantă la elucidarea problemei formării dialectelor
românesti sud-dunărene, aromân si meglenoromân, a avut-o Th. Capidan,
cunoscător si cercetător al celor două dialecte. Lucrările lui sunt, pentru aceste
două domenii, capitale.
În ce priveste dialectul aromân, Th. Capidan are o părere controversată.
IniŃial, el a susŃinut că patria primitivă a aromânilor a fost mult mai la nord, în
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
213
apropierea Dunării, unde au trăit în contact cu dacoromânii. Pentru aceasta
pledează documentele istorice ale vremii (mărturiile lui Kekaumenos, secolul
al XI-lea), dezvoltarea cuvântului latin romanus cu accepŃiune etnică, precum
si numeroasele concordanŃe lingvistice cu celelalte dialecte românesti nord si
sud-dunărene. Totusi, el nu exclude autohtonia unor aromâni din Epir si din
Tesalia, deoarece unele toponime de aici au fost supuse legilor fonetice
dinaintea contactului cu slavii, cum ar fi Săruna < Salonic, Băiasa < Vavissa si
Lăsun < Elason, cu l intervocalic > r, v iniŃial b, v intervocalic vocalizat si
apoi dispărut, ó în poziŃie nazală > u etc., dar pentru un astfel de punct de
vedere îsi dă singur seama că nu are suficiente probe (1932, p. 23). Th.
Capidan combate chiar argumentele aduse de Tache Papahagi pentru
susŃinerea autohtoniei aromânilor din Pind si din sudul Albaniei. Bizuindu-se
însă prea mult pe numele de locuri citate mai sus pe care aromânii le-au putut
cunoaste într-o perioadă premergătoare asezării lor, în drumurile spre văratic în
munŃii Pindului, Th. Capidan renunŃă la îndoielile din lucrarea amintită,
susŃinând că „o parte din strămosii aromânilor continuă vechea romanitate
locală”, alimentată de aromânii coborâŃi de la Dunăre (Romanitatea balcanică,
Bucuresti, 1936 si Limbă si cultură, Bucuresti, 1943). Al. Rosetti a combătut
teza lui Th. Capidan cu argumentele pe care O. Densusianu (1961, I, p. 321) lea
folosit pentru a-si rezolva propria sa întrebare dacă poate sau nu fi vorba de
un strat de aromâni conservat în actuala lor patrie, înainte de coborârea
aromânilor din spaŃiul de etnogeneză.
Mult mai valoroasă este contribuŃia lui Th. Capidan la discutarea grupului
meglenoromân, căruia îi dedică o monografie, rămasă neegalată în literatura de
specialitate, Meglenoromânii, 3 volume, Bucuresti 1925, 1928, 1936. În
principiu el acceptă punctele cele mai importante ale lui Sextil Puscariu,
formulate încă în 1910 în Zur Rekonstruktion…, dar analiza este amplă si
edificatoare.
Th. Capidan comentează critic toate lucrările privitoare la grupul
meglenoromân ale lui C. Jireček, G. Weigand, Pericle Papahagi si Sextil
Puscariu. În ce priveste originea meglenoromânilor, el discută mai întâi opinia
lui G.Weigand, după care meglenoromânii sunt niste resturi româno-bulgare,
retrase în Meglen după destrămarea imperiului româno-bulgar, si apoi opinia
lui C.Jireček, după care acestia sunt urmasi ai unei cete de pecenegi colonizaŃi
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
214
în Meglen de împăratul bizantin Alexios Comnenul, după anul 1091,
romanizaŃi cu timpul, idee acceptată, în cele din urmă, de G. Weigand. Chiar si
O. Densusianu a crezut în fuziunea unui element nord-dunărean cu pecenegii,
cu precizarea că enclava dacoromână este anterioară asezării pecenegilor în
Meglen. łinând seama de toate ideile emise înaintea lui si comparând
dialectele românesti între ele, Th. Capidan arată că, pe lângă particularităŃile lui
proprii, dialectul meglenoromân prezintă 14 particularităŃi comune cu dialectul
dacoromân si 34 de particularităŃi comune cu dialectul aromân. Între acestea,
trei particularităŃi sunt decisive: 1.č, ğ devin Ń, dz (si apoi z în
meglenoromână); 2. alterarea labialelor (în dialectul meglenoromăn b + i
rămâne intact); 3. lipsa cuvintelor rotacizante si păstrarea lui n în ună, grânu,
frânu, brânu, toate acestea in elemente de origine latină, ceea ce pledează
pentru vechimea lor în limbă. În ambele dialecte lipseste aproximativ acelasi
strat de cuvinte comune cu albaneza (p. 59). După particularităŃile comune cu
dialectul aromân, numeroase si foarte importante, rezultă că meglenoromânii
au făcut parte în perioada străromână din aceeasi regiune din care au iesit si
aromânii. Ei sunt urmasii „românilor sudici” (ibidem), asa cum îi numise Sextil
Puscariu. Judecată după cele 14 particularităŃi proprii, străvechi, care îsi au
originea în perioada când ariile dialectale românesti se defineau, precum si
după unele dezvoltări comune meglenoromâne si dacoromâne, absente în
aromână, vorbirea meglenoromânilor nu este un subdialect al dialectului
aromân, ci un dialect de sine stătător. După asezarea meglenoromânilor în
Meglen, vorbirea lor s-a dezvoltat independent, căci contactul între cele două
grupuri de români n-a mai fost posibil. Nici chiar vorbirea aromânilor din
localitatea Livedz, fundată prin asezarea unei enclave de aromâni între
meglenoromâni, în urmă cu peste 100 de ani, n-a mai avut nici un efect asupra
evoluŃiei dialectului lor. În ce priveste perioada când dialectul meglenoromân
s-a desprins din străvechea unitate, Th. Capidan apreciază că aceasta a avut loc
mai târziu, prin secolele al XII-lea, sau chiar al XIII-lea, pentru că numai astfel
se pot explica inovaŃiile comune ale acestui dialect cu dialectul dacoromân si
istroromân (p. 62).
În drumul lor spre Meglen, meglenoromânii au poposit un timp în preajma
munŃilor Rodope, unde s-au lăsat influenŃaŃi de graiul bulgăresc din acea zonă,
de la care au împrumutat rostirea ca o a lui ă (â) nazalizat (p. 63-64). Cum însă
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
215
în graiurile bulgăresti rodopeze fenomenul este ulterior secolului al XII-lea,
amestecul dintre meglenoromâni si pecenegi, decimaŃi în anul 1091, este exclus
(p. 64-65).
Asemănările de structură, numeroase si importante, si deosebirile din ce în
ce mai puŃine, cu cât coborâm în timp, dintre dacoromână, aromână,
meglenoromână si istroromână, au generat întrebarea comentată mai sus dacă
aceste idiomuri sunt dialecte ale limbii române, definite într-o perioadă de
unitate cel puŃin relativă, sau dacă nu sunt chiar limbi romanice aparte
(Sismariev, 1952, p. 80-106). Mai aproape de zilele noastre, au apărut noi
studii de geografie lingvistică în care aceste idiomuri au fost numite dialecte
istorice, divergente, atipice etc. (Todoran, 1956). O română comună, ca unitate
genetică si de structură, într-o perioadă îndepărtată este greu de demonstrat,
dacă nu imposibil.
În concepŃia noastră, aceste vorbiri sunt stări ale limbii române, ca limbă
neolatină, formată la nordul si la sudul Dunării. Această limbă neolatină este
unitară tocmai prin zestrea ei latină, prin organizarea internă si prin continuarea
proprie a unor tendinŃe apărute într-o perioadă foarte timpurie. Această limbă
este altceva decât dalmata sau italiana, cu care prezintă unele asemănări, motiv
pentru care M. Bartoli le consideră ca aparŃinând grupului de limbi romanice
apenino-balcanic, dar si numeroase deosebiri. Unitatea acestor stări de limbă
română, pe care didactic le putem numi dialecte, trebuie cercetată în primul
rând în timp si apoi în spaŃiu, sau cel puŃin concomitent. Ca în toate
împrejurările când cercetăm datele lingvistice pentru a stabili varietăŃi
dialectale, trebuie să avem în minte că diversitatea spaŃială traduce de fapt o
diversitate temporală (Saussure, 1971, p. 271-272).
BIBLIOGRAFIE
Capidan, Th., 1932, Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, Bucuresti.
Kovačec A., 1971, Descrierea istroromânei actuale, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R..
Macrea, D., 1953, Probleme de fonetică, Bucuresti, Editura Academiei R.P.R., p. 94-101.
Petrovici, E., 1960, Problema românilor „apuseni”. In legătură cu toponimicul Pešter din sudvestul
Serbiei, în SCL, XI (1960), nr. 2, p. 195 s.u.
Puscariu S., 1940, Limba română. I. Privire generală.
Puscariu S., Bartoli, M., Belulovici, A., Byhan, A., 1906, 1926, 1929, Studii istroromâne, vol.
I-III, Bucuresti.
Originea dialectelor românesti… / Ovidius University Annals of Philology XIII, 207 -216 (2002)
216
Rosetti, Al., 1964, Istoria limbii române, Bucuresti, Editura StiinŃifică, 1964, vol. I-IV.
Saussure, F. de, 1971, Cours de linguistique générale, Payot, Paris.
Sismariev, V.F., 1952, Romanskij jazyki jugovostočnoj Evropy i nacional’nyi Jazyk
Moldovskoj SSSR, în Voprosy jazykoznanija I, 1952, p. 80-106.
Todoran, R., 1956, Cu privire la repartiŃia graiurilor dacoromâne, în LR, V (1956), nr. 2, p.
38-50.
Ovidius University Annals of Philology Volume XIII, Number 207-216, 2002
ORIGINEA DIALECTELOR ROMÂNESTI ÎN CONCEPłIA
LINGVISTILOR ROMÂNI
Marin Petrisor
Universitatea Ovidius ConstanŃa
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
